Prin anii '95, Cezar mi-a povestit cum plimbandu'se recent prin centrul Bucurestiului (omul n'a muncit niciodata in viata lui), a vazut pe taraba librariei "Eminescu" o carte nou aparuta a lui Virgil Ierunca, intitulata "Semnul Mirarii".
Rasfoind'o nu mica i'a fost mirarea cand a vazut ca pe la mijlocul cartii, pe cateva pagini bune, se vorbea chiar despre el, adica despre intreaga poveste a vietii lui! Iar cand vanzatorul l'a intrebat daca are cumva de gand sa citeasca acolo toata cartea, Cezar i'a aratat indata...buletinul: "Scuzati, dar am vazut ca se vorbeste aici despre cersetorul Mititelu Cezar, adica despre...mine! Or cum cum as putea eu care's cersetor, sa...cumpar o carte?!"
Iata pe scurt cam ce se scria acolo despre el.
"La 15 mai 1978, un scriitor roman declara greva foamei la Bucuresti. Alexandru Monciu-Sudinski, a inceput aceasta greva spre a'si salva de la inchisoare un prieten, un coleg de pe vremea cand studiau amandoi filozofia la facultate, Mititelu Cezar...
...Alexandru Monciu-Sudinski nu era cu totul necunoscut la Paris, unde revista lui Jean-Paul Sartre, "Le Temps Modernes" a publicat extrase din cartea sa "Biografii comune". Ceea ce explica interesul imediat pe care l'a starnit vestea ca Monciu-Sudinski a inceput greva foamei la Bucuresti. In ziarul "Liberation", Thierry Wolton i'a consacrat un articol, pe care l'a intitulat "Le Diogene roumain arrete".
Dar pentru a situa mai precis cazul Cezar Mititelu si curajul exemplar al lui Alexandru Monciu-Sudinski, sa redam aici propria declaratie a scriitorului, scrisa la Bucuresti de mana lui, si care ne'a fost trimisa pentru a o face cunoscuta in Occident. [Parantezele drepte imi apartin - Melus Negrescu]:
"Subsemnatul A. Monciu-Sudinski aduc la cunostinta opiniei publice [opinie care din pacate nu prea exista pe'atunci decat cel mult sub forma de...bancuri politice] ca la data de 12 aprilie 1978 filozoful roman [titlul asta de "filozof" il infuria pe Cezar la culme - dar nici Monciu n'avea'ncotro, fiind nevoit sa le vorbeasca frantujilor lui j.P. Sartre pe limba lor] Cezar Mititelu a fost arestat si internat la Spitalul penitenciarului Jilava. El este detinut acolo fara nici un temei medical. In ceea ce priveste sanatatea morala si mentala a d-lui Mititelu - e in afara de orice dubiu. [Lucru mai mult decat adevarat, unul din recordurile cezariste fiind si acela de a fi reusit sa'si duca toata viata, din care cel putin 20 de ani sub ochii mei - fara niciun doctor si fara nicio aspirina sau vreun antinevralgic!]
Fac aceasta afirmatie ca un om care'l cunosc de peste zece ani, inca din Facultatea de filozofie, cand el se remarca prin maturitatea sa de gandire, printr'o neobisnuita capacitate de munca, prin profunzimea cunostintelor sale, dar mai ales prin caracterul sau cinstit si intransigent. El hotarase inca in primii ani de facultate sa nu presteze munca salariata, indiferent de ceea ce i se putea intampla. [Mai trebuie amintita aici si decizia lui Cezar de a nu mai parasi niciodata Bucurestiul, nici macar in vacanta de vara pentru a reveni in casa parinteasa din Barlad, ducandu'si traiul prin caminele studentesti, poduri ori chiar case parasite.]
Din 1973, de cand a absolvit facultatea si pana'n prezent, el a reusit sa supravietuiasca fara a'si calca hotararea si fara a apela cumva la ajutorul cuiva. Prestigiul intelectual si moral de care se bucura facea ca oameni din cele mai diferite categorii sociale sa'l consulte, sa'i ceara sfatul si ajutorul. I se solicitau cunostinte de specialitate in elaborarea unor lucrari cu caracter filozofic sau literar. [Aici...mai usurel cu pianul pe scari, d'le Monciu: cel putin in cei 20 de ani cat am stat prin preajma lui Cezar stiu ca nu a facut niciodata treaba asta; dimpotriva, le spunea in fata tuturor celor ce'i cereau asa ceva: "Mie sa nu'mi veniti sa v'ajut sa va luati diploma". ["Cine m'a pus judecator peste voi?"]
Indiferent de serviciile aduse el nu accepta nici o remuneratie baneasca. Primea insa numai de la prieteni [si totusi eu am vazut nu putini dintre acesti prieteni ale caror daruri Cezar nu le primea!] carti, paine, haine uzate,tigari. Singurele lucruri de care a dispus [ce limba totusi...lemnoasa!!] au fost hainele de pe el, o patura si o sacosa - si el nu se simtea nedreptatit, nu acuza pe nimeni de soarta sa, si se raporta la regimul politic din Romania cu aceeasi obiectivitate stiintifica cu care un meteorolog ar studia clima unei regiuni.
Cezar a mai fost arestat odata in vara anului 1977 in legatura cu faptul ca era frecventat de foarte multi studenti de la Facultatea de filozofie, ceea ce a alertat atat conducerea facultatii cat si...Securitatea. A fost interogat in mod brutal - palmuit - si pentru ca nu i se putea gasi un cap de acuzare plauzibil - a fost transportat sub escorta la Barlad pentru a fi angajat cu forta in campul muncii.
Cu franchetea lui obisnuita, el a declarat anchetatorilor ca nu concepe sa munceasca din frica si ca singura cale in sensul asta ar fi de a munci sub stare de...arest permanent.
Intrucat organele de militie l'au lasat in libertate provizorie, sechestrandu'i buletinul de identitate,el s'a reintors la Bucuresti. A continuat sa traiasca ca inainte dar fara nici un fel de act de indentitate. Nu se ascundea de nimeni, era constient ca situatia lui era fara iesire si ca va sfarsi prin a fi arestat din nou.
Si'ntr'adevar - la 12 aprilie 1978 prietenii sai au constatat disparitia lui. Trei dintre ei, doi paznici de noapte si un muncitor necalificat [adica eu, care imediat cum am fost exmatriculat, m'am angajat pe'un santier din Colentina, ca sa trag 12 ore pe zi la...canciocul mare] toti fosti studenti la filozofie - recent exmatriculati pentru refuzul de'a mai face parte din Asociatia Studentilor Comunisti, s'au adresat Militiei si Procuraturii cerand lamuriri.
Dupa repetate insistente li s'a comunicat ca Mititelu Cezar a fost intr'adevar arestat si ca este detinut in spitalul penitenciarului Jilava pentru a'i "testa capacitatea de munca"! Aceasta "testare" are loc in mare secret, nici macar mama sa neprimind autorizatia de a'l vizita. Internarea sa nu este efectul vreunei erori, ci constituie o represiune premeditata.
Prin depozitiile date de o seama de persoane anchetate se putea deduce cu evidenta atat capacitatea sa intelectuala cat si caracterul sau deosebit.
Voi cita ca atare din declaratia d-lui Calin Candiescu, logician la Institutul de Filozofie Bucuresti, membru al Partidului Comunist. Desi dezaproba atitudinea fata de munca a arestatului, d. Candiescu il descrie in modul cel mai pozitiv:
"Conform convingerii sale, intrand in campul muncii si'ar pierde libertatea morala. Aceasta convingere'i este adanc inradacinata, lucru atestat de insasi viata lui de pana'acum: desi traieste fara sa munceasca, nu are'n niciun caz o structura [sic!] de om lipsit de caracter. Este cultivat, a citit enorm [floare la ureche! voi arata mai la vale nu atat CAT citea ci CUM citea!] si are un simt de observatie deosebit [corect ar fi fost: nemaivazut!] Daca pe tema atitudinii sale [exact asa se vorbea pe atunci] fata de munca n'am ajuns prea departe, am avut in schimb multe discutii cu el in domeniul literaturii, si pe baza lor pot afirma ca este un mare specialist in beletristica, indeosebi in literatura rusa...Acest om nu fura, nu minte, este corect, integru si, paradoxal, cu toata situatia lui de paria in care se afla, are o demnitate [nemaipomenita!] ce se impune fiecarei persoane care'l cunoaste direct. Nu pot sa'mi explic cum reuseste sa traiasca astfel, dar o explicatie trebuie cautata tocmai in trasaturile morale si cultura acestui om, trasaturi care determina in cei cunoscuti respectul si interesul pentru el...Se multumeste cu putin, se intretine indeosebi cu paine si apa,doarme oriunde (in bucatarie, in pod, pe jos etc). Trebuie sa mai adaug ca niciodata nu'i cauta el pe cunoscuti, ci el este cautat de oricare are ceva de discutat cu el"
Declaratia lui Candiescu se incheie cu urmatoarele cuvinte: "...discuta cu oricine despre orice [ei, nici chiar asa!], dar indeosebi probleme personale, morale, cele ce'l dor cu adevarat pe omul respectiv."
Este evident ca, citind asemenea depozitii, organele de ancheta si'au dat sema perfect cu cine au de'a face si au dispus arestarea d-lui Mititelu tocmai pentru ca este cult si integru, pentru ca are convingeri adanc inradacinate [adica nu putea fi defel "manevrat" cum erau toti pe vremea aia, si nu numai!] pentru ca'si apara libertatea morala, pentru ca prefera sa fie inchis decat sa'si vanda constiinta in schimbul unui salariu." [Da' de unde: Cezar stia foarte bine sa fie si cinic spunand: "Cinsmul e un moment al adevarului"; "Inteleg si eu - adica hai sa ne vindem - da' pentru ce? - pentru o leafa de...2-3 mii de lei??!" Ca profesor stagiar, mancator de bors filozofic ceausist, nu luai nici macar atat, ci doar...jumate - adica 1500 de lei, ceea ce echivala cam cu leafa minima de acum]
"Daca "testarea" lui Mititelu va mai contiuna mult, sanatatea acestui om nu va rezista, si asa in urma privatiunilor indurate, la o varsta de numai 33 de ani, Cezar Mititelu a albit complet, si este de o slabiciune inspaimantatoare...
In ceea ce priveste convingerile sale - ma tem ca nici un psihiatru de penitenciar nu'l va putea vindeca!
Cer tuturor care mai au un dram de curaj si o idee oarecare despre solidaritatea umana, sa'si manifeste deschis atitudinea fata de cele relatate aici.
In ce ma priveste, declar greva foamei pana la eliberarea lui Cezar Mititelu. Bucuresti 15 mai 1978"
Am incheiat citatul din Virgil Ierunca - "Semnul Mirarii" - Editura Humanitas - 1995 - pag.244-247
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
65 de comentarii:
Spui lucruri foarte interesante. De ce nu continui seria 'cezarienlor'?
Nu publică mai multe din următoarele motive:
1. Ştie puţine;
2.Îi este frică şi acum ca şi atunci;
3. Nu conştientizează această
necesitate;
4. Este sub efectul propagandei antiromâneşti.
Ia te uită nene, e pentru prima dată când văd şi eu nişte comentarii la cele scrise despre Cezar. Decât că, cel ce vrea (probabil acelaşi şmecher de doi bani, Candiescu) să explice pricina lenei mele, trece de dânsa şi se aventurează în fel de fel de aiureli. De lene nu scriu băi. Ce'i neclar?! Başca n'am pentru cine. Mai ales că la câte am scris numai pe paginile de comentarii de la "Adevărul", nu prea am remarcat nicio...rezonanţă. În privinţa pretinsei puţinătăţi de informaţii d'ale mele despre Cezar, îl citez chiar pe el care mă lăuda cu fiecare prilej că sunt cel ce ţine minte cele mai multe lucruri în chestiune. Ceea ce ştie bine şi escrocul de Candiescu care mă provoca nu odată (cu tot felul de şmecherii) ca sămai afle de la mine ultimele cuceriri cezariste.
Prea m'aţi tratat ca pe un tâmpit cu toţii în frunte cu escrocul de Candiescu ca să nu mai vorbesc şi de...Cezar însuşi: tocmai de aia am să mai scriu un...căcat. Mai discutăm abia când îmi veţi bate la uşă cu scuze şi cu rugămintea de a primi toate docomentele pe care soru'sa s'o aşezat ca câinele din proverb: nici el nu mănâncă da' nici pe altu nu lasă. Punct.
Şi dacă vă e dor de amintiri despre Cezar, vedeţi pe google că tocmai o publicat mincinosul de Nicu Iuga o tonă de minciuni care de care mai pe placul vostru. Szia!
Asta ca să nu mai încapă nicio confuzie şi să fie clar pentru toată lumea inclusiv pentru voi toţi în frunte cu Candiescu, să fie clar zic că cei care se şterg la cur cu memoria lui Cezar sunteţi chiar voi - care decât să vă cereţi scuze pentru măgăriile voastre (ca să nu le spun altcumva) preferaţi să vă lipsiţi tocmai de ceea ce pretindeţi că preţuiţi cel mai mult. Zi aşa băi derbedeule: ba că "ştiu puţine", ba că "mi'e frică?!" Cu vrăjeli d'astea de doi lei credeai tu că mă exciţi?! Uiţi că am ajuns şi eu pe la...60 de ani, vârstă la care aproape zilnic descoperi - în măsura în care mai eşti treaz, o nouă eroare pe cât de grosolană pe atât de incredibilă făcută în trecut...Apropo, una dintre ele este că nu i'am spart fălcile imbecilului şi imbecilei ce mi i'ai trimis pe cap ultima dată...(Poate mai încerci odată). Revenind, aşa cum de zeci de ani pot ca să depăn amintiri başca citate exacte despre şi din Cezar, tot aşa pot la orice oră s'o fac şi'n scris cum de altfel am şi făcut'o dar nu aici. ŞI ÎN NICUN CAZ PENTRU NIŞTE TROGLODIŢI.
În concluzie, docomentele, îngeraşilor! (Mai ales că tot staţi pe dânsele de'atâta amar de ani ca câinele pe grămada de fân) Adică ca să nu mai încapă nicio discuţie, vreau tot ce o lăsat Cezar cînd şi'o pus capăt zilelor în garsoniera Eugeniei Mihalache: tot, tot, tot, vreau să văz cu ochii mei, pentru ca să pot copia atât minicasetele trase de mine cu trudă şi pe ascuns de nebun cât şi tot ce e scris - ca să scanez.
Zi aşa: nu conştientizez?! Cum mă?! aşa ca voi?! care amuşinaţi la coadă cu jumate din Bucureşti la acelaşi lindic câte'un...sfert de veac?! Staţi că v'arăt eu conştientizare...
Domnule Negrescu, as dori sa aflu mai multe despre Mititelu. Am intors internetul pe dos cautand informatii (paginile de comentarii la Adevarul la care va referiti totusi nu le-am citit). E pacat ca nu continuati sa scrieti. Pana la urma cine are arhiva Mititelu? De ce nu publica nimeni nimic? Textul despre "cinci puncte ale metodei concret-istorice" care se gaseste pe Scribd este autentic sau nu?
Bogdan Rusu? De unde eşti?
Aoleu, abia acu văzui întrebarea de grădiniţă (sau de candiescu) cu cele 5 puncte: ori eşti încă liceean, ori umbli cu mofturi: adică ce pălăria mea'i neclar la cele 5 puncte? Nu se vede de la o poştă că sunt în acord cu întreaga filozofie universală ca şi cu gândirea celui mai analfabet ţăran ("vai de cei care se opresc la mijloc, între simplitatea raţională a maselor şi ştiinţa împlinită" - A.I. Herzen)?! Sunt puse de un pretin din Braşov care mai discuta şi el din când în când cu Cezar.
De ce nu publică nimeni nimic? Păi să'ţi spun eu de ce: dacă vei citi cele mai proaspete amintiri despre Cezar, scrise chiar în 2012 de colegul meu de facultate (sectia pedagogie) Nicolae Iuga: "Securitatea, Cezarul şi sfoara de câlţi a lui Elie Wiesel"
vei găsi acolo la un moment dat şi nişte lucruri...adevărate (dat fiind că ca'ntotdeauna la Nicu Iuga, 99% sunt poveşti vânătoreşti, care de care mai gogonate şi mai neruşinate), adică o relatare despre încercările lui ratate de a atrage pe câţiva apropiaţi de'ai lui Cezar în frunte cu Viorel Horj, coleg de an şi de gazdă cu mine, în proiectul lui (al lui Iuga zic) de a strânge toate amintirile despre Cezar într'o singură carte.
Ei bine, niciunul n'a vrut să audă nici de Cezar, nici de orice'ar fi fost legat de el! De ce? Păi fiindcă aşa cum se fereau de ei (adică de cezariştii "practicanţi") toţi foştii colegi şi pretini, la fel au ajuns să se ferească acum, dupe ce au ajunsără toţi oameni serioşi la casele lor, chiar ei de ei înşişi, adică de ceea ce au făcut în tinereţi! Şi de fapt chiar aşa fac toţi. Şi o spun din cea mai amară experienţă personală: în urmă cu vreun an-doi, m'am trezit tot aşa cu unul din cei mai apropiaţi cezarişti, că s'o întpors din Boston taman la...Bucureşti unde s'o angajat ca ultim doctor pe salvare, mă trezesc zic că mă invită până la el, la Bucureşti. Bucuros că mai am şi eu în sfârşit cu cine să'mi reîmprospătez şi să'mi verific amintirile în chestie, m'am repezit ca boul fără a mai sta mult pe gânduri, că tot acolo, la Bucureşti zic, mai trăieşte încă cel mai schizofren - cu acte! - apropiat de'al lui Cezar, Călin Candiescu...
Şi uite'aşa, de cum i'am călcat pragul vechiului pretin cezarist, m'am trezit de'a dreptul...sechestrat: da' nu pentru discuţii filozofice, ci pentru a da socoteală că de ce am pus eu mâna cu 15 ani mai devreme pe gagica ce i'a căzut lui cu tronc abia acum! Şi că de ce am f-t'o! Başca am şi bătut'o! Toate înaintea lui! Ba a mai chemat'o şi pe ea'n persoană, başca ca martor suplimentar, pe încă una mai purie, la care Cezar bătuse din greu mai 'nainte de'a da colţu. Vroiau să mă judece ca la carte! Pentru fapte deosebit de imorale! Şi eu care credeam că pe'ăsta îl mai interesa literatura, filozofia, sau mă rog, măcar să trăgem şi noi dupe zecile de ani trecuţi, o concluzie!...
Acum, sper că ţi'am răspuns la întrebarea că de ce nu mai scrie nimeni despre Cezar: fiindcă nu prea'i mai interesează. Altă vârstă, alte preocupări...Se ştie doar că orice maturizare, adică îmbătrânire, presupune obligatoriu şi o doză substanţială de...tâmpire. Adică de rinocerizare. Că alminteri nu s'ar mai înţelege de ce Isus bate atât de mult şaua cu copiii ca să priceapă iapa cu Matei 6.25, adică cu cel mai greu verset biblic şi ca atare cel mai greu enunţ dupe lumea asta: nu mai fiţi desperaţi.
A! şi'ncă ceva: nu mai discut nimic (adică nici măcar despre condiţia de mai sus) cu niciunul până ce nu văd exact 500 de lei. Din care: 200 pentru tren başca otelul pe'o noapte, şi 200 pentru bătaia de joc de'a fi invitat la amintiri din copilărie, şi...sechestrat pentru a da scocoteală că de ce o căzăciune cu ştaif apare în "Can-Can" pe post de lesbiană; şi'n sfârşit încă o sută pentru ultima vizită "mafiotă" din propria ogradă.
Prostiile se plătesc. Szia!
Multumesc pentru raspuns. Am citit scrierea lui Iuga. Am citit tot ce am putut gasi despre Mititelu si Sudinski. As fi vrut sa aflu ceea ce nu ati mai divulgat, anume cum citea Mititelu, as fi vrut sa aflu care era 'filosofia' lui. In loc de hagiografie, as fi vrut doxografie. Textul despre cele cinci puncte ale metodei concret-istorice frizeaza platitudinea. Daca dvs aveti texte autentice ramase de la Mititelu, sau inregistrari audio, ar trebui sa faceti publice macar o parte dintre ele. Imi dau seama ca n-am cum sa va conving sa o faceti, dar incerc si eu marea cu degetul.
Am din toate cu toptanul. Da' nu văz la ce ţi le'aş da, doar ca să stric orzul pe gâşte - de vreme ce toate sunt construite pe cele...5 puncte ale metodei dialectice cu care binevoieşti a te şterge undeva. Alminteri trebuie ori să ai tupeul lui Candiescu, ori să fii total în afara problemei (mai exact să nu fi văzut sau măcar luat în serios cele două note de la coadă) pentru ca să spui ce spui matale despre unul din cei cinci monştri sacri ai dialecticii, adică despre Lenin, de la care Cezar a luat şi a reformulat cele cinci puncte (mai exact din articolul lui Lenin - "Inca odata despre sindicate şi despre greselile tovaraşilor Zinoviev şi Buharin"
Riscati totusi si dati gastei o mana de orz, poate-l mananca si o ia la galop.
Articolul lui Lenin la care va referiti este despre greselile tovarasilor Trotki si Buharin. Multumesc pentru indicatia bibliografica, n-as fi identificat niciodata singur sursele metodei concret-istorice.Eu am studiat filosofia intr-o epoca in care ideea ca Lenin a fost filosof, ca sa nu mai vorbim de "monstru sacru al dialecticii", provoca zambete de compatimire.
Apăi eu ce'ţi tot zic: cine'l compătimeşte (adică pe româneşte, nu'l...înţelege) pe dialecticianul Lenin, îl compătimeşte automat şi pe Cezar. Lucru pentru care alminteri nici nu trebuie să'ţi baţi prea mult capul: de vreme ce ai sesizat (fără Google!) inadvertenţa cu Zinoviev (pe care l'am pus greşit în locul lui Troţki, tocmai pentru că de pe Google nu m'am ales cu nicio lămurire), cu atât mai mult trebuie să ştii de faptul că încă de acum 2500 de ani, efesenii îl socoteau pe părintele dialecticii - Heraclit, de'a dreptul ţâcnit la cap (cf. Hegel Istoria Filozofiei)! Adică taman la fel cum îi socoteşte şi majoritatea zdrobitoare a filozofilor de azi pe Hegel, Herzen sau Marx.
Departe de mine sa-i compatimesc pe Hegel, Marx, sau Platon (alt monstru sacru al dialecticii). Daca-i si inteleg, asta e o alta discutie. Pe Hertzen nu l-am citit. Discipolii isi pot depasi maestrii, leninistii pot fi mai tari ca Lenin. Filosofi minori au fost maestrii unor filosofi de geniu. Invers, mari filosofi au avut numai urmasi de doi lei. Nu se poate conchide mare lucru despre valoarea elevului pornind de la valoarea profesorului. Incercati-ma batar cu un text, ce aveti de pierdut?
Cum ce?! Cinci sute de lei.
Valeu, mai ales nu-mi dati nici un text! M-as simti ca si cum v-as jefui. Va urez succes in efortul de a va imbogati din textele lui Mititelu. Ciao.
Nu mai fa pe prostu cu mine, am spus mai sus foarte clar despre faptul ca cei 500 de lei reprezinta o simpla despagubire. Alminteri, ca sa te iau altcumva, de ce sa nu vand textele lui Cezar?! Mai ales unor cumparatori ce par oarece mai...disperati?!
Pai vindeti-le, nu ma indoiesc ca roiesc cumparatorii.
Cand a murit Zeletin trebuia sa i se publice operele complete. Lasase unele carti in manuscris. Insa s-au gasit pe data niste mostenitori, niste nepoti sau mai stiu eu ce, care au blocat procesul in instanta, incercand sa faca si ei un ban cinstit de pe urma autorului insemnarilor din tara magarilor. Magari, de! Textele au stat la tribunalul Ilfov pana la al doilea razboi mondial, cand au si fost distruse de bombardament. Asa s-a pierdut al doilea volum din Evanghelia Naturii, Metafizica dosului, un volum din care Nirvana e numai o mica parte ...
Asa s-a intamplat si cu Cuclin, care isi dadea manuscrisele filosofice spre aviz unor prieteni, precum Liviu Rusu - si care puneau popreala pe ele si nici nu le publicau, nici nu i le inapoiau. Din fericire, o parte din manuscrise au fost vandute de un discipol al lui, dupa moarte, unei biblioteci, unde pot fi cosultate ... Dar este numai o mica parte. Restul se gaseste si azi in diverse 'biblioteci private'.
Poate ca n-ar fi rau sa faceti si dvs niste copii dupa textele lui Mititelu si sa le incredintati unei biblioteci. Dupa aceea n-aveti decat sa vindeti originalele cui s-o gasi si s-o nimeri.
A bon entendeur, cum se zice la mine in cartier.
Îmi pare rău, dar baţi câmpii - cu documentele tăle cu tot. Eu nu fac altceva decât ceea ce făcea chiar Cezar, oridecâteori vreun amator îi cerea de exemplu lista cu titlurile muzicale sau cea cu titlurile literare - amator căruia Cezar îi spunea în faţă că trebuie "să dea ceva la schimb". Pentru ca nu cumva să încalce porunca lui Isus de a nu arunca cu mărgăritare înaintea porcilor.
Sa-nteleg ca dvs ati dat ceva la schimb ca sa le aveti? :) si ca riscul cu pricina era absent in ce va priveste? Ma rog, sa le stapaniti in pace.
Hei, riscul cu pricina nu e total absent niciodată (nici chiar în privinţa lui Isus, ca să nu mai vorbim de apostolul Petru). Iar în privinţa a ceea ce am dat eu "la schimb" mă şi mir că nu ai auzit de mişcarea cea mai radicală (cei cinci care şi'au predat carnetele de partid în 1978) din toată istoria facultăţii pe care ai făcut'o!
Mai bine du'te la blog-ul acela al tău unde deja ţi'am dat...promoţional două mostre de marfă cezaristă (http://www.criticatac.ro/3566/abolirea-statului-manifest-pentru-heteronomie-politica/#comment-51068)
Am mai cetit de atunci niste lucruri, pe care ar fi trebuit sa le fi citit inainte, in conditii normale de temperatura si presiune. Ideea mea ca transformarea statului nu este altceva decat transformarea oligarhiei sub forta imptrejurarilor economico-politice rimeaza cu spune Zeletin in Burghezia romana. Ceea ce eu simteam mai degraba difuz, cum ca la noi oligarhia a domnit si domeste in mod absolutist, Zeletin o spune pe sleau. Ce nu spune el, talentatul apologet al burgheziei, este ca oligarhia nu poate fi burgheza, in sensul in care, dupa mnealui, burghezia umpla peste tot cu egalitatea, libertatea si umanitate in plisc, vrand sa ridice pe toata lumea la acelasi nivel; si tocmai pentru ca, la noi, burghezia nu s-a dezvoltat (si nu se dezvolta, din nou) in opozitie cu oligarhia, ci din sanul ei, ea are tendinta de a se intoarce 'in sanul lui Avram', in oligarhie. Ea se opune astfel poporului, din care face o masa de subiecti, nu o societate de cetateni. De altminteri, nu cred eu ca Zeletin nu vedea chestiunile astea; el insusi arata cum cetatenia ('sunt cetatean, domnule!') era o abureala in conditiile in care, cu sistemul votului cenzitar, suveranitatea poporului era de fapt suspendata. Acum, mai nou, poporul este inselat cu referendumuri, care ii dau iluzia suveranitatii, dar scurtircuiteaza toate mecanismele democratiei parlamentare. Asta cand nu i se da la cap cu ordonante de urgenta, pentru care guvernul isi 'asuma raspunderea', de te umfla rasul. In articolul pe care ati binevoit sa-l comentati - si care nu recurge la Wikipedia - ma gandeam la o metoda de a scoate din joc aceasta oligarhie; sau, mai modest, numai clasa politica care o serveste. Am zis-o intr-un comentariu, stat=oligarhie; scoaterea din joc a oligarhiei nu se poate face decat prin abolirea statului romanesc. Ce propuneam ca solutie, propuneam mai degraba pentru a lansa o discutie despre cum s-ar putea aboli statul fara a abdica de la suveranitatea nationala. N-a prins discutia; dar pe unele bloguri de dreapta am fost tratat de agent anti-romanesc si chiar si pe CA a venit unul si a zis ca e 'caz de parchet general'.
Apopo de maciuca - sa nu credeti ca societatea fara clase nu-mi trecea prin minte, ca mod de abolire a statului; insa drumul lui Marx-Lenin si a tovarasilor ulteriori imi repugna. Pentru ca el trece MUSAI printr-o perioada de haiducism de stat, de teroare, de misologie - si Marx stia toate astea, dupa cum vedem din manuscriptele sale de la '44.
Eu nici măcar nu m'am mai băgat pe fond, din momentul în care m'am pomenit cu premisa din prima frază, aceea cu definiţia iluministă a statului. Başca fondul mi se pare lămurit demult, şi ca atare orice discuţie, de'a dreptul superfluă: suntem adjudecaţi de nişte ani buni. Ca colonie zic. Cetăţenii au şters putina cu milioanele (un sfert din forţa de muncă, adică cel mai mare exod din comuna primitivă!), aici nemairămânând decât...proştii. Başca bampirii care trăiesc de pe urma prostiei lor.
Ei! Carevasăzică revoluţia franceză îţi...repugnă, şi dânsa?
Başca cea engleză şi cea olandeză?! Că cam toţi s'or tăiat în draci cu ocaziunea consfinţirii trecerii de la feudalism la capitalism...
Dar asta înseamnă că'ţi repugnă istoria - că doar asta este istoria...
Turgheniev are pe undeva un personaj, o guvernantă franţuzoaică sau nemţoaică, care sărea ca arsă când copilul dat în grija ei citea ceva ce ţinea de istorie, tocmai fiindcă socotea că e vorba de domeniul prin excelenţă al cruzimii, al lipsei de morală, şi aşa mai departe...
Fac o precizare. Eu nu sunt nici Candiescu nici vreun ciolănar bucalist. Sunt un cetățean care l-a cunoscut tangențial pe Mitititelu Cezar și a fost marcat de personalitatea lui astfel încât suport și acum consecințele acestei cunoașteri.
CU mine Mititelu a fost prea dur. Eu l-am apucat la vremea când nu mai avea tactul pedagogic (pe care trebuia să îl aibă măcar cu mine). Pe de altă parte eu nu am rezistat exigenței și durității lui.
Cu toate aceste fapte conștiința mea spune următoarele: Mititelul Cezar mi-a rămas dator pentru că mi-a provocat o derută căreia nu i-a mai dat nici o deschidere. Pentru acest fapt nici un tânăr nu l-ar fi iertat.
Este foarte probabil că aceeași acțiune a săvârșit-o și cu alții stricându-le drumul fără să ofere nimic în loc. Cel care deține fie și parțial doctrina lui este dator să ne-o restituie pentru a repara sau a depăși criza pe care ne-a provocat-o Mititelu Cezar unora care l-am crezut tinerește.
Domnule Meluș Negrescu presupunând că nu aveți nici o piedică juridică vă cer să vă faceți datoria de cetățean român și să restituiți poporului contribuția lui Mititelul Cezar. Este o datorie morală. Este singura care contează între noi românii. Aceeași cerință este valabilă pentru orice cetățean ce deține informații în formă obiectivă sau în ipostază subiectivă despre activitatea cezaristă.
Noi cei ce l-am cunoscut, indiferent în ce măsură avem datoria de a reconstitui segmentul de istorie care îl cuprinde pe Mititelu Cezar. V-am mai transmis această cerință și acum câțiva ani. Nu o vom face pentru noi ci pentru cei ce fi-vor să fie.
Desigur sunteți conștienți de faptul că noi ne apropiem de moarte și nu este bine să ducem cu noi ceea ce este bun.
În privința acelui mogâldan care v-a șocat cu comportamentul lui animalic am două presupuneri: odată că a fost îndobitocit de luminatul Occident și a doua că s-ar putea să fie mai rău adică să fie un agent din mulții care acționează pentru distrugerea a tot ce este autentic românesc.
Ca să înțelegeți că nu v-am uitat țin să vă amintesc că nota erotică ce se manifestă în conduita dumneavoastră Meluș este un element ce nu se asortează cu ceea ce am înțeles eu din modul de viață prescris de Mititelu Cezar.
Oricum, oameni buni eu văzând că nimeni nu scrie științific despre Mititelul Cezar și viziunea lui voi face eu niște mărturisiri simple despre ce am trăit și am înțeles în legătură cu Mititelu Cezar.
Încă odată scriu pentru toată lumea: memoria lui Mititelu Cezar trbuie salvată.
1. Văd c'ai devenit...patetic,
başca ai uitat ca pământul de lăturile azvârlite'n capul meu în urmă cu doi ani: ba că mi'e "frică să scriu despre Cezar" (?!), ba că "ştiu puţine", ba că nu sunt conştient de importanţa problemei (?!), ba că sunt sub efectul propagandei antiromâneşti...
2. Dacă nu eşti Călin, atunci de unde pălăria mea (pm) o aflat nebunul de e-mail-ul în care te'am informat despre "meditaţiile" totale date Ioanei de ani de zile la oră fixă, în aceeaşi zi a săptămânii, afacere în urmă cărea mi l'o trimis pe "mogâldan" pe cap (asta după ce tot el l'o curăţat de o groază de bani) de'a dreptul la Braşov, de i'o mîncat zilele vecinului meu de la parter, ca şi tatălui meu?!
Hai?!
3. Dacă pe matale - ca şi pe mulţi alţii, Cezar te'o dat cu cracii'n sus, de unde'ai scos'o că e din...vina lui?!
Mai ales că precum vezi bine, pe mine nu m'a dat deloc, dimpotrivă: am ajuns să scoţ cea mai autentică muzică românească, ca să nu zic şi cea mai valoroasă din ultima jumate de veac, başca să'ţi răspund - atât ţie cât şi oricărui altuia, cu cea mai mare concizie la toate problemele puse.
În concluzie, dacă tot te pretinzi patriot, atunci nu'ţi mai da cu dreptu'n stângu şi nu mai abuza de timpul unui om...ocupat.
Adică care are treabă.
1. În primul rând eu când acuz mă bazez:
a. Un om care deține multe date are ce oferi și are ce ordona;
b. Actualmente frica este omniprezentă nu ca pe vremea socialismului iar dumneavoastră nu sunteți un caz excepțional în colonia România;
c. Sustragerea de la responsabilitatea majoră (fiolosfică) și refugierea în contemplații este o formă apărare psihică de asemenea omniprezentă și dumneavoastră nu sunteți o excepție;
d. Propaganda și manipularea antiromânească este atât de puternică încât numai spiritele puternice și deosebit de abile pot scăpa de acțiunea lor iar în acest caz nu avem o excepție;
2. Eu nu sunt Călin. Faptul că cineva ar putea să îmi violeze corespondența fie ea și electronică, fie ea și capitalistă nu este o dovadă că eu am comunicat cu un oarecare individ Candiescu. Dacă cineva îmi violează poșta electronică aceasta dovedește doar că în societatea capitalistă multilateral dezvoltată și înaintată spre imperialism nu mai avem nici măcar siguranța și libertatea pe care o aveam în socialismul românesc. Având în vedere puținătatea informațiilor despre aceste operațiuni e posibil tot atât de bine să nici nu existe problema comunicării mesajului încriminat. Eu nici nu îl cunosc pe Candiescu și el nici nu știe de exisența mea. Nu există legătură între mine și această persoană.
Singurul cezarist pe care l-am cunoscuteste cel menționat de mine în corespondență. Deci toate inferențele trebuie să mă excludă. Eu nu mă ocup de buticării capitaliste.
3. Este greu de combătut ideea că Mititelu Cezar nu a derutat. Deruta însă este numai o parte din culpă pe care el însuși mi-a justificată istoric așa atunci când i-am reproșat că ele strică, distruge: ,,Dar întotdeauna în istorie s-a întâmplat așa: unii au construit și alții au dărâmat”. Și apoi m-a privit crispat. În loc să mă edifice m-a disperat. A doua parte din culpă este că dacă a năruit trebuia să ofere ceva în loc. Și a oferit următoarea zicere ,, Singurul punct de sprijin este lipsa oricărui punct de sprijin”. La un nihilism de asemenea anvergură cu ce se mai putea răspunde? Cu nebunia, cu moartea sau cu o construcție revoluționară. Când după lovitura de stat antiromânească din 1989 am propus ca el să fie lider a unui grup politic și a aflat printr-un om care discutase cu el pe la Carol Davila că mă caută să mă bată. De aceea ași rămas singur. Singurul discipol al lui pe care l-am cunoscut mi-a spus după puci că Mititelu Cezar merge pe un drum pe care nu merge nimeni. Pe mine acest răspuns m-a îngrozit din nou. Cezar ne este dator. Așa că sunteți datori a dezvălui secretul său. Nu putem admite că am fost trași pe sfoară atâția oameni. Oți dumneavoastră oltean dar și noi știm cum să scoatem la iveală ceea ce trebuie.
Care...oltean amice?! Ori ai dat'o pe...tărie?!
Mai ia şi matale corespondenţa de acu 2 ani, ca să'ţi reaminteşti ce ţi'am spus atunci despre...Făgăraşul în care m'am născut.
Care'i cam departe de Oltenia (3)
”Singurul punct de sprijin este lipsa oricărui punct de sprijin”?!
Asta chiar că n'am mai auzit'o! De la Cezar zic.
Dimpotrivă, îmi amintesc când o strigat la mine: "Ai avut vreodată (măcar) un singur punct de sprijin al întregii tale vieţi?" adică o credinţă (3)
Şi adică de ce te'o fi îngrozit ce ţi'o spus Rabotka despre Cezar care "merge pe o cale pe care nu o mai mers nimeni niciodată": nu ştiai?! Anume că e singurul care nu o acceptat să intre în cocina câmpului muncii?! Fiind ca atare lipsit pentru toată viaţa de un acoperiş deasupra capului: "în momentul în care ai obţinut în sfârşit acest acoperiş, nu mai eşti...om!" (3)
"Este greu de combătut ideea că Mititelu Cezar nu a derutat"...
Nu cumva te'ai încurcat?
Adică nu cumva ai vrut să zici că: e greu de combătut ideea că Cezar a derutat? (Apropo, cu cine ţi'ai luat examenul la...logica din anul întâi? Nu cu Bieltz?)
Asta dacă nu cumva'i fi vrut să'mi dovedeşti adevărul spuselor tăle.
Despre deruta indusă de Cezar zic.
Şi pe fond: cum să fie greu de combătut ideea derutei cezariştilor?
Ia'i pe rând: Teişan Vladimir, e bine mersi la Iaşi, o terminat facultatea de sociologie parcă, vezi linkedin.
Horj Viorel, e şi el profesor.
Iuga Nicu, profesor universitar.
Nanu, cât o trăit, o fost cercetător la Institutul de Filosofie.
Raţiu Peter, ditamai doctorul în radiologie, başca la Boston.
De mine nu mai zic, cel mai mare compozitor român postbelic.
Ce mai vrei?! (3)
A! Stai aşa, că dacă matale suferi totuşi de o tară anume, aceea de'a nu avea nici cea mai mică aprehensiune spre muzică, nu'i bai, că mai avem marfă (adică tot din producţia casei)...căcălău, :
- ia vezi mătăluţă fie şi doar pe forumul ziarului "Adevărul" online, cam cine e şef pe'acolo, respectiv spaima tuturor publiciştilor în frunte cu maestrul...Pleşu, ca şi cel mai prolific primenitor al limbii române din ultimii 25 de ani.
Cât priveşte punctul (2), n'am ce'ţi face - până nu'mi răspunzi: nu cum a ajuns Candiescu să afle ce ţi'am scris doar ţie, ci cum ar fi fost posibil aşa ceva în afară de cazul în care fie a aflat de la singura persoană în chestie, adică de la tine, fie, sunteţi una şi aceeaşi persoană.
Mai ales că în toate argumentele de la (1) e foarte uşor de recunoscut...Călin Candiescu.
Şi la urma urmelor, prefer să nedreptăţesc pe unul ca tine, decât să'i fac cheful unuia ca Candiescu.
Punct.
Acestea sunt principiile puse de dumneata pe internet ca pricipii ale lui Mitititelul Cezar?
CEZAR MITITELU
Cinci puncte ale metodei concret-istorice de cercetare a orică
rui obiect material sau ideal
1. Orice obiect material sau ideal va fi văzut în legatură
cu celelalte pe cît posibil cu toate
2. Orice obiect material sau ideal va fi văzut în mişcare şi mai alesautomişcare spaţio-temporală
3. În definiţia oricărui obiect material sau ideal, va intra punctul devedere
4. Nu există conjuncţii, nu există nici disjuncţii, există doar ierarhiischimbătoare spaţio-temporal
5. În definiţia oricărui obiect material sau ideal, va intra practica omenească.
Nota.
Fiecare din cele cinci puncte reprezintă o stare ideală, o parte din cele cinci puncte importante reprezintă o stare particulară, reală fiind numai simultaneitatea lor, simultaneitate simultană cu succesiunea lor.
Nota bene:
Cele cinci puncte nu sînt
date
pentru a fi înţelese.
Eu am republicat pe blogul meu principal dacic.wordpress.com aceste cinci principii.
Nu mă interesează dacă citeşte cineva în afara poliţiei politice capitaliste.
Se pare că aceste principii după cum şi prescriu trebuie trăite.
Sunt amărât de ingratitudinea românilor... Majoritatea românilor au căzut într-o banalitate capitalisto-animalică.
Domnule Negrescu, v-am adresat o cerere de prietenie pe facebook, pentru a putea vorbi intre patru ochi. Subiectul este Cezar Mititelu.
Bogdan Rusu, de vreme ce mi-ati scris pe mail, putem continua acolo discutia ceea intre patru ochi.
In privinta lipsei mele din ultimele doua luni, trebuie sa spun ca am avut calculatorul defect.
Buna ziua, nu am adresa dvs electronica, de aceea v-am lasat mesaje pe facebook. Am lasat acolo si adresa mea electronica.
Jurnal cezaric (1)
Anul ...?
Acel om de statură mijlocie dar puţin parcă mai înalt decât mine era un tip nervos, iute şi şi foarte atent la ceea ce făceam. Tocmai ni se arsese becul în cameră şi eu mă chinuiam să îl înlocuiesc. Nu ştiu cum venise vorba de comunism. Probabil pornise acel om pe care atunci nu ştiam că îl cheamă Mititelu Cezar, pornise el o discuţie în care ne-a informat că în Cuba dacă rămâi fără un bec nu ai de unde să îl procuri. Da îmi amintesc... era o discuţie pro şi contra comunismului în care Mititelu Cezar se găsise să ne informeze cum stau treburile cu becurile arse în Cuba. Nu mi-l amintesc să fi şezut pe ceva. Ceea ce îmi amintesc este că din punct de vedere fizic era agitat, se mişca dintr-un punct în altul al camerei şi dialoga cu noi. Nu lucra nimic adică nu punea mâna pe ceva ca să ne ajute. În momentul în care a spus că în Cuba dacă ţi se arde un bec rămîi fără lumină că nu ai de unde să iei alt bec ridicase o mână uscăţivă în sus şi dacă nu mă înşel parcă avea o deficienţă la un deget parcă la degetul mic sau aşa mi s-a părut pentru că o ţinea căuş. Afirmaţia aceasta o spusese cu ciudă, chiar cu ură . Aunci am văzut pentru prima dată un oponent viu la sistemul social socialist în care trăiam. Privirea lui cu ochii clari, neiertători şi faţa lui ascuţită mă constrângea. Eu fiind mai tânăr nu puteam fi decât politicos chiar dacă mi-am văzut libertatea încercuită.
Pt. Bogdan Rusu: după cât îmi amintesc matale mi'ai scris chiar pe adresa mea de email (melusnegrescu@yahoo.com)
Ca atare nu pricep de ce mai imi ceri o alta adresă unde să poți discuta cu mine „între patru ochi”...
Băieți, ce s'o mai lungim atâta: nu scriu nimic.
Și cu asta basta.
Afară de'un singur caz: când aflu că Candiescu a dat colțu.
Sau - cazul doi, când o veni personal la ușa mea, cu banii datorați.
Am următoarea ipoteză.
Aici avem un caz de lucrătură antiromânească. Se aplică principiul dezbinării şi stăpânirii în vederea distrugerii.
Tendinţei de formare a unei unităţi asupra unuia dintre practicanţii filosofării româneştii i s-a opus o atitudine grosieră pentru a descuraja pe iniţiator. Agentul a obţinut un dublu efect: păgubirea materială imediată şi discordia între cei mai apropiaţi elevi ai li Mititelu Cezar.
Mie îmi pute rău de tot a lucrătură străină, antiromânească.
Cum vă explicaţi că un individ mârlan vine tocmai din America pentru a lua apărarea unor boarfe în România şi a-l batjocori tocmai pe elevul lui Cezar?
Cum vă explicaţi că nici măcar cei dinRomânia nu reiau legăturile?
Cum explicaţi că însuşi Mititelu Cezar a fost agresat în Bucureşti în Cişmigiu înainte de a muri?
Se pare că fapte care confirmă ipoteza unei acţiuni concertate se mai pot găsi. De exemplu eu am găsit pe saitul unuia Cionoff, chipurile fost coleg de facultate cu Cezar, un articol prin care se încerca discreditarea lui Mititelu Cezar prin atribuirea unei batjocuri faţă de un coleg de facultate a lui Mititelu. Batjocura respectivă faţă de colegul lui Mititelu Cezar dacă a existat atunci ea nu putea fi decât produsul unei inteligenţe mediocre. Aşa cum a comentat acolo şi Negrescu este incredibil că Mititelu Cezar a făcut o glumă batjocoritoare faţă de colegul său.
Acum, minciună sau neminciună scopul compromiterii lui Mititelu Cezar a fost înfăptuit. Sun de remarcat acolo şi comentariile care se înrolează în aceeaşi operă de discreditare prin banalizare şi vulgarizare.
Apoi mai considerăm şi titlul aclei lucrări unde se asociază numele lui Mititelu Cezar cu câlţii şi cu Elie Wiesel. Din capul locului se intră în compromitere.
Apoi felul povestirilor despre Mititelu Cezar care încep aproape toate cu amintirile boemelor,birturilor şi altor boschetării de studenţi impostori sunt menite de asemenea să îl discrediteze pe Mititelu Cezar chia şi acum după moarte.
Întâmplarea a făcut ca Mititelu să se întâlnească şi cu persoane ca mine care nu am băut, nu am fumat şi nu mi-am căutat inspiraţie filosofică în libidinisme burgheze.
O probă sigură pentru impostura filosofică a celor care relatează despre Mititelu Cezar este să li se ceară efectele produse de aplicarea convingerilor lui Cezar. Unul dintre cei ce fac circ în jurul lui nu va putea trece această probă.
Mititelu Cezar acţiona la limită umană absolută.
Nu aşa se discută despre Mititelu Cezar. Să fie clar.
- da' cum explici matale că'n loc să te semnezi cu numele tău, te pitulezi sub fel de fel de zob-uri?!
- și cum îți explici că mai anțărț, când Cezar trăia bine mersi, ne îndemnai pe toți cei care'l primeam în casele noastre, să n'o mai facem, bașca să nu'i mai dăm niciun ban?!
Primul s-a conformat...
Aștept pe ăilalți doi.
Cu conformarea zic.
Vă rog să citiți acest lucru, vă sunt foarte recunoscător Dr. WHITE pentru ajutorul pe care l-ați dat familiei mele și pentru că mi-ați adus familia înapoi la mine după ce s-a pierdut orice speranță datorită faptului că am luat contact cu mulți jucători de vrăji atât online, cât și fizic, dar nimeni nu a putut să mă ajute până nu l-am întâlnit pe Dr. WHITE viața mea a fost foarte rănitoare, de asemenea, plină de bucurie fericire, pentru că în cele din urmă familia mea a revenit ca una, de când m-ai ajutat, soțul meu mă tratează foarte frumos și mă tratează ca pe o regină care Întotdeauna mi-am dorit cel mai important lucru să nu mai aibă amantă, îmi acordă atenția de timp ca niciodată. Mulțumesc foarte mult Dr. WHITE, poate ajuta oricare dintre aceste probleme.
(1) Îți dorești Ex-ul înapoi?
(2) Ai mereu coșmaruri?
(3) Vrei să fii promovat la locul de muncă?
(4) Vrei să alerge după tine femei / bărbați?
(5) Vrei o vrăjeală să poarte un copil?
(6) Vrei să fii bogat?
(7) Vrei ca soțul / soția ta să te iubească pentru totdeauna?
(8) Vrei să îți crești dimensiunea pula? / Să dureze mult când faci sex?
(9) Doriți să vă recuperați banii pierduți?
(10) Vrei să oprești divorțul?
(11) vraja pentru a primi departamentul.
(12) Vrei ca orice dorință să fie acordată de cineva?
(13) Vrei ca vraja să concepă?
(14) Ai nevoie de un inel magic?
(15) Vă este greu să câștigați un caz în instanță?
(16) Vrei să te căsătorești cu partenerul tău cât mai curând posibil?
adresa de e-mail este: wightmagicmaster@gmail.com
WhatsApp: +17168691327
Trimiteți un comentariu